De-a lungul anilor, am inscripționat pietre de temelie pentru clădiri, plăci informative pentru biserică, moschee, troiță sau hacikar, plăci și plachete indicatoare de adresă, firme, inscripții pentru opere de artă și clădiri de patrimoniu, monumente funerare, muzee și memoriale.
Acestea sunt câteva dintre ele:
Sunt de părere că limba în care omul gândește îi definește atitudinea, caracterul, felul în care înțelege lumea. Limba e un element cultural esențial și, în forma sa scrisă în piatră devine, treptat, o fereastră către trecut.
Citisem cândva în cartea unui misionar american însărcinat cu creștinarea unui trib amazonian, o relatare despre modul diferit în care putem percepe realitatea. În urma afirmației lui, cum că râul, cerul și pădurea sunt creația divinității, membrii tribului i-au spus că ei nu se gândesc la ele ca fiind create, ci ca fiind din totdeauna așa. Râul, cerul și pădurea sunt eterne.
Iar o viață care se întinde pe câteva decenii, comparată cu lumea naturală a cărei istorie se întinde pe o perioadă de miliarde de ani, poate părea nesemnificativă. Într-un fel, punctul lor de vedere nu era complet ilogic…
Avem aici, în Constanța, unde eu locuiesc și lucrez, expuse în Piața Ovidiu, câteva plăci funerare romane care spun succint povestea unor oameni din vremea în care locul acesta se numea Tomis. Piatra a fost de multă vreme aici un mijloc prin care omul a atins, chiar și puțin, prin câteva cuvinte, nemurirea.
Activitatea aceasta de a tăia în piatră cuvintele pe care clienții mei le vor păstrate pentru eternitate, mă face să îi privesc cu deosebită considerație pe omologii mei din trecut. Poate, cu puțin noroc, unele inscripții tăiate de mine vor fi descoperite în posteritate, așa cum noi le-am descoperit pe ale strămoșilor noștri.
Andrei Georgescu